cred că dacă aruncăm o privire în rândul naţiunilor lumii civilizate şi încercăm o comparaţie, vom constata că suntem printre fruntaşii consumatorilor de "sticlă". consumăm cu nesaţ, zilnic ore întregi de televiziune, cu o dependenţă pe care aş asemăna-o cu orice alt viciu mai mult sau mai puţin dăunător sănătăţii. între paranteze fie vorba, n-ar strica adăugarea "televiziunii" la clasica formulă "consumul excesiv de sare, zahăr...". unii abuzează de cuplul realitatea & antena3 în goana pentru potolirea foamei pentru ştiri, alţii nu scapă de viciul telenovelelor, în timp ce, pentru un îngrijorător de mare segment de populaţie, otv-ul reprezintă prezentarea lumii, aşa cum este ea (parafrazând... paraziţii). şi am dat doar câteva exemple. dacă nu sunteţi cititori înrăiţi, ahtiaţi irecuperabili după muzică (ori altă preocupare mâncătoare de mult timp liber), ci doar nişte oameni mai de rând, şi veţi încerca un exerciţiu de cronometrare a propriului timp alocat privitului la cutia colorată, veţi avea parte de o surpriză.

solistul trupei iris mărturisea că nu se poate uita la televizor numai dacă acesta este privat de sonor. motivaţia lui e aceea că după nenumărate băi în sutele şi miile de decibeli din concerte ajungi să apreciezi mai mult liniştea. de câteva zile încoace am ajuns şi eu să mă uit la televizor mai mult fără sonor. tot mai puţinul timp pe care mi-l aloc "microbului" de regulă este dominat de proba de alergat canale cu telecomanda, cazurile în care mă chiar opresc la ceva anume fiind pe cale de dispariţie. desigur, motivaţia nu e aceeaşi cu a celui care a brevetat "noua televiziune mută". probabil mulţi dintre dumneavoastră mă înţelegeţi destul de bine, iar acelora care nu au înţeles la ce mă refer, vreau să le transmit că nu fac pe grozavul în mlaştina cu prostie: nici eu nu m-aş uita la prestaţia mea televizată. în schimb m-aş uita mai des la emisiuni de tip garantat 100%, ăsta-i omul (emisiunea domnului istodor de la realitatea, al cărei nume sper că l-am nimerit), d'ale lui mitică, ori filme dacă se poate cât mai necomerciale, gen minunăţiile no-name care se întâmplă să mai scape în grila tvr2.

dar am ajuns la concluzia că românul nu consumă aşa ceva, ori consumă prea puţin. televiziunile comerciale pe bună dreptate vând ceea ce publicul cere. dacă românul vrea să consume gunoi, asta vom vedea cu precădere pe sticlă. dacă mai sunt vreo doi trei anti-curent care ţin cu tot dinadinsul să se pişe pe nădragi contra vântului... n-au decât să-şi vadă d-ale lor, pentru că nu e loc de istodor în prime-time. pe undeva e de înţeles. mai rămâne însă chestiunea televiziunii publice, unde aceeaşi scuză deja nu mai funcţionează. dacă tot plătim dările şi eu, la fel ca şi domnul dan diaconescu, parcă aş vrea ca amândoi să fim trataţi de pe aceleaşi poziţii. iar asta nu se întâmplă.