trebuie să citești chestia asta! te-am convins?

libertatea mea absolută ar însemna nenorocirea ta. din cauza asta au apărut religiile, normele morale sau codurile juridice - ca să ne spună că trebuie să facem aia, să dregem pe cealaltă, să nu cumva să facem așa și pe dincolo. iar când cineva vine și-mi spune că-i musai așa, că trebuie să, că n-avem voie să... deja pe jumătate m-a pierdut.

nu-mi place când cineva încearcă să-mi bage cu pâlnia pe gât în jos un principiu, un mod de gândire sau chiar o conduită. de pildă sunt îndopat mai nou cu mesajul: bă, ai grijă de mediu! (decojit din ambalaj, desigur). explică-mi, dă-mi argumente pro și contra, fă-mi o analiză swot și utilizează cât mai puțin sau deloc extremele trebuie să ori e interzis să, pentru că nu ești primul care încearcă. sunteți la fel, deci mă plictisesc, deci nu te mai pot asculta, deci îți răcești gura de pomană. și ca mine sunt sigur că mai există alergici la opreliști categorice nefundamentate.

zis și făcut. omul s-a adaptat și reinventat și uite așa au apărut oamenii de comunicare specializați. care pr-iști în genere sunt niște inși de treabă, buni pe la casa omului și de la care ar cam trebui și am cam avea ce să învățăm. problema e că atunci când exagerează sau când mesajul lor e atât de standardizat, de corporatist, de limitat (dacă-l dezbraci de ambalaj) sunt mai plictisitori și enervanți decât un distribuitor de turnul de veghe. specia cu pricina se răspândește rapid, ieșind din mediul natural corporatist și adaptându-se și la mediul de stat, non-guvernamental, ba chiar și prin mediul cultural. rogu-vă, dacă vă încadrați la descriere, când mă vedeți, nu mai încercați să mă convingeți de nimic. vă cred pe cuvânt, bine?